Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.
Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.
Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade
