Este hilar să asişti la o dezbatere despre ce trebuie să facă ţările din Vest ca să nu ajungă în situaţia de a avea doar doi salariaţi la un pensionar în 2030 faţă de un raport de patru la unu în prezent - adică un scenariu dezastruos în opinia experţilor, când în România sunt deja mai mulţi pensionari decât salariaţi.
"Guvernele nu realizează încă ce povară viitoare vor fi generaţiile vârstnice. În Franţa prognozele făcute în 2000 despre proporţia populaţiei de peste 65 de ani în totalul populaţiei în 2040 au fost deja îndeplinite", a spus Adelina Comas-Herrera, profesor la London School of Economics, în cadrul unei dezbateri organizate de compania franceză de asigurări AXA săptămâna trecută.
La suprafaţă, subiectele cele mai fierbinţi din Europa sunt criza euro, criza datoriilor suverane, criza Greciei. Dar în adâncime, problema este simplă: pierderea de competitivitate - de aici şi numărul prea mic de salariaţi, de aici povara fiscală din ce în ce mai mare. Nu deficitele bugetare sunt sursa reală a dificultăţilor, ci deficitele comerciale: pur şi simplu nu mai ştii/nu mai poţi să exporţi pe măsura a ceea ce vrei/te-ai învăţat să consumi.
Când pierzi piaţa şi mai ai cui să vinzi, întoarcerea firmelor, a băncilor sau a indivizilor către stat, deci umflarea deficitelor publice şi apoi a datoriilor publice, nu este decât o amortizare a căderii.
Într-un fel, România este imaginea a ceea ce poate deveni Europa în următorii 20 de ani dacă procesul de dezindustrializare va continua în favoarea Asiei.
Ca o apă care sapă, sapă pe dedesubt până clatină şi surpă stânca, Asia vine şi subminează tot: state, multinaţionale, pieţe. Importurile din China au crescut de zece ori în România în ultimii zece ani, până la 2,5 miliarde de euro, şi provoacă 2 miliarde de euro deficit comercial anual. Importurile UE din China au fost de 292 mld. euro anul trec
