Formula profetului din Eneida lui Vergiliu la vederea calului troian care avea sa distruga cetatea („ma tem de greci chiar si atunci cand aduc daruri”) pare sa revina in actualitate. Astfel, unele tari din Uniunea Europeana nu sunt de acord ca Grecia sa primeasca „daruri” nemeritate (adica sa fie salvata de la faliment) in conditiile unei abandonari a preocuparilor privind disciplina fiscala.

Criza din Grecia confirma, pentru cei carora le este inca necesar, ca U.E.M. (Uniunea Monetara și economica) devine nefunctionala in contextul unei asocieri monetare neuniforme bazate pe un sistem de convergenta rigid (fie el nominal sau real) si in absenta unei autoritati fiscale centrale, capabila sa corecteze dezechilibrele interne. Totodata, incapacitatea B.C.E. (Banca Centrala Europeana) de a indeplini rolul de imprumutator de ultima instanta, reglementarea partinitoare a activelor eligibile si lipsa unui birou de supraveghere a Eurosistemului devin dovezi clare care nu fac decat sa mai traga noi semnale de alarma privitoare la capacitatea acestuia de a asigura coerenta si progresul.

Noi nu putem afirma decat faptul ca, in ultimul timp, am asistat la o accentuare a decalajelor in interiorul zonei euro; vorbim de un decalaj in spatiu care evidentiaza doua modele: nordul axat pe sustinerea cresterii, economisire si excedente comerciale si sudul axat pe cheltuieli de consum si dependent de capitalul strain.

Nevoia de finantare a imenselor deficite ale statelor europene complica planul Bancii Central Europene pentru revenirea la politica monetara normala. B.C.E trebuie sa gaseasca solutii care sa se potriveasca atat Germaniei, cat si Greciei. Majorarea prematura a dobanzilor si absorbtia lichiditatilor din piata ar ingenunchea statele dependente de finantarea externa. In acelasi timp, trebuie sa se ia masuri pentru protejarea euro, care se afla sub presiunea