Intr-o rapa, sute de gura-casca s-au adunat ca intr-un amfiteatru antic sa priveasca minunea. Pe malul celalalt, 50 de suflete chinuite, altadata condamnate la supravieţuire prin violenta, strigau si plangeau de li se scuturau vesmintele albe. Flacai voinici, numai buni de bataie in discoteca, varsau lacrimi de pocainta intr-un parau pana cand un sarpe a iesit spre ei. A fost zi de botez la penticostalii din satul Slobozia, comuna Voinesti. Duminica, 3 iunie, 50 de oameni au fost scufundati in garla ce traverseaza localitatea.

Satenii i-au facut zagaz garlei ca sa aiba junii si junele loc de botez Inceputurile Fara faptele pline de rautate ale lui Barbu Noua Sandu nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat in Duminica Mare a Rusaliilor la Voinesti-Slobozia. Barbu isi batea nevasta, isi alunga fiul in surghiun prin alte sate, isi dadea foc la propria casa incercand sa arda odata cu ea. “Eram bolnav de artrita, trebuia sa imi amputeze picioarele si de disperare am baut mult. Oricum aveam darul betiei”, recunoaste batranul Barbu, chip curat. “Nu mai vedeam nicio sansa pentru mine. Stateam cu lantul pe acoperis si alungam pe oricine se apropia sa stinga focul. Voiam sa mor.” Disperarea a pus stapanire pe Barbu Noua Sandu prin 1991, cand implinise 40 de ani de viata si nu mai gasea nici o speranta pentru sine. Nevasta nu ii mai daruise copii, avea doar unul adoptiv, pe care il dispretuia. Au fost botezati unul cate unul, sprijiniti de cei doi pastori care-i scufundau in apa paraului Fiul surghiunit Consatenii care i-au stins focul din casa marturisesc si acum despre faptele lui rautacioase “pentru el si familia lui”. Dupa incendiu, cand i s-au terminat banii de baut, Barbu a luat-o pe nevasta-sa deoparte, doar el cu ea, si i-a spus: “Ma, femeie, ma pregatesc de spital sa ma taie. Indiferent ce am facut noi pe lumea asta, am baut, am fost nasi de botez,