Nu ma incumet sa atac problema in intregul ei ansamblu care mi se pare de-a dreptul monstruoasa; notez aici doar unele remarci la care se preteaza contemporaneitatea romaneasca.

Democratia crestina a venit la noi tarziu si pe o usa foarte din dos; daca nu cumva ca o frunza vesteda aruncata intamplator de vant pe fereastra. Ea avea gloria unei ascensiuni europene vreme de mai bine de o jumatate de veac, atunci cand alegatorul roman a putut macar auzi de ea. De altfel, ca si politicianul roman, care nu e nici mai breaz nici mai cult, conform principiului electoral al reprezentativitatii. Adica, politicianul roman este reprezentantul parlamentar al ignorantei alegatorului roman. Cel mult!... Pentru ca deseori el ne smechereste crezand ca poate reprezenta doar interesele sale sau ale grupului corupt din care face parte.

Nu fac aceste afirmatii pentru ca as dori acum, la batranete, sa intru in randurile defaimatorilor de neam. Foarte departe de mine o asemenea masochista practica a respectivilor subintelectuali!... Subliniez doar o realitate foarte convenabila manipularilor asa zis globaliste, exact ale celor despre care am spus ca sunt cei ce cultiva incurajarea tradarii democratiei in cat mai multe zone ale omenirii. Pentru aceste intentii, o asemenea realitate precara cum reprezentam noi ca zona de influenta e mana cereasca si aur curat!... Iar cand reusim sa scapam de lectiile unui mormon cu gaura-n pantof, se gaseste un rector de universitate bun roman pedelist, care sa-l invite sa mai vina pe la noi, pe la Pitesti, sa-i invete pe argeseni economie politica. Pesemne fiindca n-au invatat destula cand le era Dinca prim-secretar si i-au facut dupa ’89 familie de miliardari. Daca ar avea macar cultura politica de cafenea, asemenea politicieni ar sti ca si in perioada crizei din 1933, guvernul condus de Maniu avea un consilier financiar superstatal, Charle