Un eveniment cu semnificatie mai mare decat i s-a acordat in mass media, a avut loc la Bucuresti saptamana trecuta. Este vorba despre intalnirea primilor-ministri din Bulgaria, Cehia, Cipru, Croatia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Spania, state formand asa numitul Grup al „Prietenilor fondului de coeziune”, in cadrul conferintei pe tema Cadrului Financiar Multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020. Obiectivul declarat al demersului era acela al pregatirii unui punct de vedere comun la Consiliul European din 28-29 iunie, unde sunt asteptate decizii referitoare la amintitul cadru financiar.
Nefiind aparent vorba despre nici un scandal presa romana a fost mai mult dcat rezervata in incercarea de a vinde un subiect atat de arid. Faptul ca Presedintele Comisiei Europene a decis in ultima clipa sa isi schimbe programul spre a particpa la eveniment, nu a intrigat pe nimeni. (Ce pacat ca de la americani am invatat doar montarea spectacolului iar nu si profunzimea analizei!)
In realitate, conferinta a fost un protest si un avertisment simbolic adresat puterilor dominante ale UE si adeptilor lor de catre statele membre din Estul si Sudul UE. Italia, membru fondator al UE dar si stat sud-european, ramane intr-o expectativa strategica in incercarea de a evita expulzarea din troica ad-hoc formata cu Germania si Franta dar si in perspectiva de a fi avocatul „prietenilor coeziunii” pe langa „neprietenii” acesteia.
Intr-adevar, in masura in care coeziunea are prieteni inseamna ca ea are si neprieteni. Linia de demarcatie intre unii si ceilalti este linia diferentelor de interese tactice intre membrii UE cu un nivel ridicat de dezvoltare si membrii mai putin dezvoltati sau avand probleme structurale grave la nivelul economiei si al societatii. Cei dintai, pledand pentru disciplina si aus
