A fost complicat să obţineţi majoritatea pentru votul în chestiunea agenţiilor? Aţi negociat şi cu grupuri care sunt din altă zonă politică?
O diferenţă între Parlamentul European şi parlamentele naţionale este că, de exemplu, în Parlamentul European nu există opoziţie şi putere. Există grupuri politice, aşa cum în parlamentele naţionale există partide politice. Niciunul dintre aceste grupuri nu are majoritatea. PPE este cel mai mare ca număr, dar singur nu are majoritate. Îţi găseşti oameni care cred acelaşi lucru ca şi tine în anumite privinţe. Pur şi simplu tot timpul discutăm şi încercăm să găsim aliaţi pe ceea ce vrem să facem.
Am avut sprijinul Partidului Popular European, pe care l-am obţinut, tot aşa, după discuţii, argumente, pentru că, până la urmă, este firesc să le explici oamenilor de ce trebuie să voteze într-un anumit fel. Am obţinut apoi sprijinul verzilor, pe al conservatorilor, pe al Ligii Nordului şi al celorlalte grupuri, cu excepţia liberalilor şi socialiştilor. Dar şi din aceste grupuri sunt deputaţi care, individual, au votat pentru amânarea de descărcare de gestiune. Pe mine m-au surprins liberalii, ca politică de grup, pentru că, în general, ei vor să sancţionăm conflictul de interese. Au avut o ocazie reală şi nu au decis la nivel de grup politic să o susţină. Au făcut-o câţiva europarlamentari doar.
Care este importanţa acestor agenţii şi de ce v-aţi focusat pe ele?
Am avut un mare succes şi a fost foarte greu. Am muncit un an de zile pentru asta. Am fost şi încă sunt raportor al Parlamentului European pentru 24 de agenţii europene. În acest moment, sunt 28, în 2010 erau 24. Eu sunt raportor pentru anul financiar 2010. Sunt agenţii europene care se ocupă de diverse lucruri, de exemplu, Agenţia de siguranţă a alimentelor. În industria alimentară, sau de băuturi sau de seminţe, sau de produse modificate genetic, oricin
