Jocurile&jucăriile:
Fiecare al II-lea joc pe care-l aveam în colecţia de jucării reprezenta un constructor. Eram mai băieţoasă probabil, sau poate din cauza că mă jucam frecvent cu băieţii… Oricum, iubeam şi mă pricepeam foarte bine la aceste jocuri. Până la apariţia pieselor “Lego”, asamblarea maşinuţelor şi macaralelor era ocupaţia preferată în pauzele de la păpuşi.
1. Îmi amintesc şi acum cum fratele mai mare mă lua uneori cu el în oraş, iar distracţiile noastre erau fie tirurile, fie filmele cu ninja, Rambo şi King Kong, fie aparatele de joc din cinematografe, încă inofensive pe atunci;
2. “Morskoi boi” – unul dintre jocurile cele mai iubite pe care-l jucam în vacanţa de vară la bunici, împreună cu fraţii şi verişorii mei;
3. Până la apariţia unui PC în familia noastră, cred că acesta a fost primul nostru “Need4Speed” – un fel de simulator de condus automobilul pe un teren cu obstacole;
4.-7. Reprezintă o mică parte din jucăriile pe care le-au avut majoritatea copiilor din generaţia mea: mini-bucătărie (4), nevalyashka (păpuşă care nu se lasă “culcată”) (5), caleidoscop (6) şi broscuţa-foarfecă (7).
Iar acestea sunt câteva piese de rezistenţă al noii generaţii de jucării care mi-au ţinut de urât în anii de liceu:
1. “Lizun” – jucărie inspirată de personajul de desen animat - Slimer. Se lipea foarte bine de orice suprafaţă şi revenea mereu la forma iniţială de sferă;
2. “Tetris” – unul din primele jocuri electronice. Eu am avut unul cu 9 jocuri şi altul cu 999. Nu cred că am apucat să le testez pe toate, sau să văd vreo diferenţă între ele;
3. “Tamagotchi” - iată un joc pe care nu am ajuns să-l primesc în dar de la părinţi, dar îmi amintesc că era foarte în vogă printre liceeni;
4. “Nu pogodi Game” – un joc electronic mult mai îndrăgit decât “Tetris”-ul. Îmi amintesc clar că era foarte scump (~200lei/cupoan
