(Prima a fost scrisă prin 1981, după ce Vl. Tismăneanu a plecat în Spania, însoțindu-și mama, și nu a mai revenit la Centrul de Sociologie Urbană, unde fusesem repartizați amândoi direct de pe băncile facultății. Nu mai țin minte cum i-a ajuns scrisoarea în mână, dar știu că, după o perioadă, mama dânsului, pe care o mai ajutam la diferite treburi, mi-a spus că a primit-o și a fost impresionat. De asemenea, după câțiva ani de la această scrisoare am început să fiu supravegheat. Nu din pricina scrisorii, ci din cauza actelor ulterioare, unele izvorâte din aceleași sentimente ca și cele care au generat scrisoarea către modelul studenției mele, Vladimir Tismăneanu.)

Ai fost schimbat dintr-o funcție onorifică într-o instituție a Guvernului României. Și văd că te afectează, te explici, pui întrebări, listezi lucrări executate și nume de cercetători tineri pe care nu mă îndoiesc că i-ai îndrumat cu bună știință și bună-cuviință.

Această funcție, oricum s-ar fi numit ea, este o funcție politică. Într-o funcție politică ești numit pe criterii politice, de către un factor politic și ești demis pe criterii politice de alt factor politic. Este dreptul politicienilor să facă numiri și demiteri. Politicienii sunt aleși prin vot universal și secret, au pârghiile politice ale guvernării pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Numirile și demiterile pe care le fac nu au legătură cu valoarea academică a persoanelor, cu știința lor de carte, cu puterea lor de muncă sau cu prestigiul lor internațional. Numirile și demiterile politice au legătură cu mecanismele interne ale politicii: relațiile de partid, relațiile din coaliții, clanurile și familiile politice. De aceea vedem popi miniștri la agricultură, ingineri mecanici miniștri la interne, avocați haretiști la turism, foste prezentatoare de modă președinți de camere parlamentare. Acesta este sistemul democratic: dacă