Cu pretextul „sunt oamenii lor, politici sau apolitici“, se perpetuează de la o guvernare la alta tradiția înlocuirii cadrelor exclusiv după apartenența de gașcă și fără cerința unei minime adecvări la fișa postului.

Încă din prima ședință, cel mai cinstit guvern din istorie a decis înlocuirea prefecților și subprefecților PDL și UDMR - obiectiv de ma­ximă prioritate: ce-i drept, vin alegerile lo­ca­le. Asta în condițiile în care însuşi PSD contestase la Curtea Constituțională or­do­nanțele de urgență date de Guvernul Boc prin 2010, când acesta, la rândul lui, în­cer­case înlocuirea prefecților de dinainte. Diferența e că pre­mi­erul Boc și-a bătut capul vreun an să găsească o cale cât de cât legală, n-o făcuse fix din prima ședință de guvern. Acum, s-au înlăturat direct și fără menajamente și alți ina­movibili, de pildă 30 de inspectori școlari. În alte cazuri, oamenii vizați își dau singuri de­misia, printr-un soi de înțelegere nescrisă – am venit, am încasat, plecăm că vin ăilalți și mai bine ne rotim între noi decât să riscăm ca, Doamne ferește!, să fie numiți alții pe bu­ne. „Demisia de bunăvoie“ s-a întâmplat și de această dată printre funcționari publici (vezi șeful Oficiului pentru privatizări de sub Ministerul Economiei) sau prin consiliile de administrație (Transelectrica).

Cum valul de schimbări ale „apoliticilor“ ne-a captat atenția, au trecut relativ neobservate demiterile unor oameni care nu sunt „ina­mo­vibili“, dar măcar cei dinainte erau credibili și profesioniști, iar înlocuitorii lor sunt mai slabi. De pildă, demiterea d-nei Trăilă, șefa ANRMAP, regle­men­tatorul achizițiilor pu­bli­ce. Pentru cine n-o știe, e o per­soană competentă și cu­nos­cută în branșă ca omul ca­re s-a opus unor modificări la Legea achizițiilor, împinse de diverși prin parlament sau SGG întru aran­jarea mai facilă a unor contracte bănoase fă­ră licitație. Pe