De vreo cinci ani (cam de cand a aparut pentru prima oara obligatia companiilor de stat in energie sa vanda competitiv si transparent cantitatile disponibile, adica alea care nu erau deja prinse in contractele cu baietii destepti) se duce o lupta surda pentru platforma de tranzactionare.  Sa fie una?  Sa fie doua?  Oare cum o fi mai bine?  Cert este ca acum problema numarul 1 in dezbaterea pe legea energiei e ca trebuie sa fim din nou originali si sa avem mai multe burse de energie. In rest, toate problemele sunt rezolvate – piata functioneaza brici, e liberalizata, consumatorii vulnerabili sunt protejati, baietii destepti nu exista, iar in sectorul energiei in Romania se investeste intr-o frenezie.

Lucrurile cu bursa de energie stau asa.  Avem o bursa de energie – se cheama OPCOM, pe ea se fac tranzactii pe termen scurt si pe termen lung, platforma de tranzactionare e facuta in parteneriat cu Nordpool (bursa de energie a Finlandei, Danemarcei, Suediei, Norvegiei si mai nou a intrat cu un picior si in UK).   Putina lume stie ca OPCOM a fost sprijinit prin 2005 de Banca Mondiala si de Comisia Europeana in primul rand ca instrument anticoruptie: cum toate companiile din energie care conteaza sunt de stat, iar piata urma sa se liberalizeze, ideea era cum sa facem sa nu incheiem din nou contracte cu baieti destepti, cum s-a intamplat in 2000-2004.  Asadar, OPCOM a fost dezvoltat initial ca un “loc” in care companiile de stat sa vanda competitiv, sa nu existe pretextul pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica si ceilalti de stat ca nu stiu cum, prin ce instrumente si unde sa vanda curentul pe care il fac.  In ceea ce priveste eficacitatea OPCOM ca mecanism de transparentizare si instrument anticoruptie, daca stim azi cat pierde Hidroelectrica pe an din contractele cu baietii destepti (intre 200 si 300 de milioane de euro) e din cauza ca avem ca referinta piata OP