Turbinele eoliene nu există în Codul Fiscal, dar autorităţile locale vor să le impoziteze Autorităţile locale vor să încadreze turbinele eoliene în categoria clădirilor industriale şi să le impoziteze ca atare, în ciuda prevederilor din Codul Fiscal. Vidul legislativ din domeniul energiei eoliene ar putea face prima victimă, în cel mai mare parc de turbine din România.

Autorităţile publice locale în al căror teritoriu administrativ se construiesc parcuri eoliene consideră că dezvoltatorii acestora sunt obligaţi să achite impozitul pe clădiri, prevăzut de Codul Fiscal. Ei consideră că turbinele eoliene reprezintă „construcţii” şi încearcă impunerea taxării. Legislaţia fiscală prevede scutiri de la plata impozitelor doar pentru „clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearoelectrice” şi nu menţionează noile tehnologii ecologice, pe motiv că atunci când s-a întocmit legea nu existau turbine eoliene în România, iar energia regenerabilă era un concept străin.

Casa de avocatură Coltuc susţine că turbinele eoliene nu pot fi încadrate juridic la capitolul clădiri, fie acestea şi „clădiri industriale”. „O turbină eoliană este o construcţie din metal care în partea superioară susţine un agregat energetic, neavând astfel elementele structurale de bază ale unei clădiri”. Juriştii au mai atras atenţia asupra unui „vid” legislativ, în sensul că, în momentul în care Codul Fiscal a fost redactat, nu au fost luate în calcul tehnologiile de producere a curentului electric cu ajutorul turbinelor eoliene, inexistente în ţara noastră în 2004. Totuşi, chiar şi cu această „scăpare”, turnul instalaţiei eoliene ar putea fi calificat drept o „clădire afectată staţiei de transformare”, ceea ce i-ar scuti pe dezvoltatori de plata impozitului.

Av.Coltuc Marius nu crede că autorităţile locale au acoperire legală pentru impozitare, dar