Candidaţii la Primăria Bucureştiului au aceleaşi poveşti în cap. Parcuri, “anvelopare”, oraş frumos, proiecte megalomanice puse în diverse rame, de la 10 biserici pe sector şi noi “suspendări” rutiere de miliarde, la centre tehnologice pe Dâmboviţa.

Mai e apoi încordarea supremă în faţa unei stări de asediu împotriva “necivilizaţilor”. Se vorbeşte mult despre EI şi NOI, în care “noi” înseamnă progres, civilizaţie, corporaţie, starbucks, fani Pleşu şi ce-or mai fi vrînd ei. Iar dacă o să fie soare afară, vor pleca toţi în weekend la mare şi la munte şi nu vor avea timp şi chef de vot. Civilizatorii elitişti sînt meteodependenţi. Dacă e soare, “noii” pleacă în weekend şi mai amînă cu patru ani transformarea Bucureştiului într-un oraş cum vor ei, tehnologicoturisticouniversitar.

Ce vrem de la oraşul ăsta, totuşi? O să fiu extrem de personal aici, poate prin contrast cu înţelepciunea şi cumpătarea dvs. vor ieşi totuşi şi nişte idei bune.

Om bogat, om sărac

Principalele discuţii se poartă în jurul “curăţeniei”. Ne prezentăm ca săraci care gestionăm sărăcia. Nu e cazul Bucureştiului! E un oraş foarte bogat care, tocmai pentru că e bogat, le dă numai idei megalomanice primarilor – megalomanice în realizare şi mega-megalomanice în cheltuieli. Citiţi aici analiza lui Lucian Davidescu despre ideile creţe ale edililor bucureşteni.

Ce poate fi mai profitabil decît să discuţi chestiuni “de curăţenie şi de mentalitate” într-un oraş bogat? Practic, se urlă aşteptări mici călare pe o grămadă de bani.

Curăţenia şi moralizarea cu privire la maniere (Nicuşor Dan ne propune “un model de civilizaţie”), iată un foarte eficient atac al păturii de sus şi de mijloc asupra sărăciei. Nu vă facem viaţa mai uşoară, dar voi puneţi mîna şi spălaţi-vă. Vorba lui Peter Handke: “sărac, dar curat. Prin curăţenie săracii devin demni să trăiască în societate”.

Tur