Willem Buiter (Citi): O criză bancară în zona euro şi în UE sunt cel mai probabil rezultat al unei ieşiri a Greciei din zona euro

Starea economiei elene se va agrava dramatic după distrugerea sistemului bancar, iar statul va rămâne tot fără finanţare

Precedentul grecesc va încuraja o fugă masivă a capitalurilor din ţările periferice şi spargerea în bucăţi a eurozonei

De ce posibilitatea ieşirii Greciei din zona euro sperie într-atât de mult investitorii şi fiecare zvon în această direcţie răscoleşte pieţele financiare prin noi valuri de vânzare pe activele de risc? Prin ce se traduce un faliment al Greciei şi ce înseamnă o părăsire de către această ţară a uniunii monetare în care se află? Deznodământul este o criză sistemică, spun reprezentanţii grupului bancar american Citi.

Colaps bancar, falimente în lanţ în economia reală, acces restrâns la finanţare pentru statul elen, inflaţie ridicată şi depresiune economică prelungită. Aceasta este soarta Greciei după trecerea la noua drahmă. Avantajul de competitivitate presupus a fi dat de deprecierea noii monede naţionale se poate evapora rapid în absenţa reformelor structurale şi fără o reajustare a sectorului public, lăsând ţara adâncită în aceeaşi criză în care se află şi în momentul de faţă.

În acelaşi timp, părăsirea uniunii monetare de către o primă ţară lasă loc pe mai departe spargerii zonei euro. Aceasta poate fi precipitată de un val de retrageri ale depozitelor din băncile unor ţări precum Portugalia, Irlanda, Spania şi Italia. Investitorii vor sugruma finanţările către aceste ţări, iar demonetizarea economiilor ar putea precipita noi ieşiri din uniunea monetară, în condiţiile în care Grecia oferă un precedent de încălcare unilaterală a unor angajamente bilaterale. Depresiunea economică va cuprinde periferia zonei euro, în timp ce nucleul dur al acesteia va resimţi o pierdere