- Editorial - nr. 107 / 5 Iunie, 2012 Daca este adevarat, si nu avem niciun motiv sa ne indoim in fata marturiilor lasate de un om posteritatii, si verificate de istorie, ca «Nihil sine Deo», pentru un ardelean, in viziunea poetului si filosofului Lucian Blaga, inseamna gandul dus pana la capat, atunci meritele pe masura aureoleaza omul infaptuitor. (...) Sunt oameni, precum domnul crestin Brancoveanu, care au dat tarii, prin sacrificiu, viata proprie si familie, au ars, s-au jertfit. Si au spus ca, pentru tara, nimic nu-i prea mult! Dr. Emil Dandea, fiul de mot din Buciumul Apusenilor, cu un strabun in oastea lui Horia si cu un inaintemergator memorandist, scolit la Cluj si la Viena, primar ajuns in Targul de pe Mures dupa Unirea cea Mare, se numara printre acestia”. Sunt cuvintele de inceput ale unei alocutiuni pe care o rosteam, deputat PUNR fiind pe atunci, la 18 august 1996, cu prilejul dezvelirii si sfintirii statuii lui Emil Aurel Dandea, din fata Primariei, in memoria renumitului gospodar numarul 1 al Targu-Muresului, situat in randul celor 14 dintre cele doua razboaie mondiale, despre care prof.univ.dr. Ioan Silviu Nistor scria: «Putem conchide ca nicio alta personalitate din viata politica interbelica, care s-a afirmat pe plan local, nu a fost atat de virulent si de ostentativ atacata, in articolele titrate, cu majuscule, pe prima pagina, ceea ce este, desigur, cel mai autentic si mai veridic certificat de excelenta, pentru intreaga activitate politico-administrativa desfasurata de catre dr. Emil Aurel Dandea la Targu-Mures.» El, intr-adevar, este acel «om faptuitor», aureolat de ostenelile sale, de tot ce ne-a lasat durat sub cele doua mandate de primar. Gandul acela, de care pomeneam, al ardeleanului de care amintea Lucian Blaga -, dus pana la capat, purtandu-si uneori, intr-un fel, crucea pe urcusul Golgotei neamului romanesc! A fost luptator, ranit i