Prăznuite cu mare fast la 50 de zile după Sfintele Paşti, Rusaliile, ca de altfel toate sărbătorile importante de peste an, marchează calendarul popular al românilor timp de mai multe zile. Cu rădăcini în mitologia romană, unde apare ca o zi în care se aduceau ofrande florale sufletelor celor plecaţi, această "sărbătoare a rozelor" se transformă sub influenţa cultului solar geto-dac, fiind identificată mai târziu cu sărbătoarea creştină postpascală a Rusaliilor, urmată de sărbătoarea Sfintei Treimi.
Cu toate acestea, sunt încă vii în satele noastre nenumărate practici magice, relicte ale unui străvechi cult solstiţial solar, precum Dansul Căluşarilor sau "Înstruţatul boului". Acesta din urmă este un ceremonial agrar pentru fecunditate şi fertilitate, atestat doar în Transilvania, în care un bou împodobit cu o cunună de frunze şi flori (simbol al puterii şi al bogăţiei) este purtat de băieţi tineri, neînsuraţi, într-o procesiune desfăşurată pe uliţele satului. Oamenii aruncă apă în faţa cortegiului ceremonial pentru a avea o recoltă bogată. După ce alaiul străbate tot satul, boul este eliberat, cununa este luată şi jucată într-un dans circular, solar, apoi este desfăcută şi ruptă, printr-un gest violent, iar florile şi frunzele ei sunt aruncate peste cei prezenţi. "Jocul cununii" este urmat întotdeauna de o petrecere câmpenească de pomină.
Chiar dacă pentru ţăranul român biserica are o importanţă covârşitoare, rânduindu-i atât viaţa, cât şi universul interior, în imaginarul popular, Rusaliile continuă să apară drept zâne, asemănătoare ielelor, care "zboară prin aer în ziua de Rusalii. Ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase şi frigări ascuţite, cu care-i pedepsesc pe toţi cei care muncesc în zilele lor… Alţii spun că Rusaliile sunt trei fete mari, de pe vremea lui Alexandru-Împărat. Având Alexandru o sticluţă cu apă vie, din care a dat calului
