Deşi a încetinit recent, a doua cea mai mare economie a lumii este mai rezistentă decât cred criticii săi

China nu poate să nu fie în centrul atenţiei, având în vedere ponderea pe care o are în economia globală. O scădere abruptă a producţiei industriale, a construcţiilor şi a livrărilor de electricitate din China, aşa cum s-a întâmplat în anul ce s-a încheiat în aprilie, produce efecte asupra pieţelor de capital şi a preţurilor materiilor prime în toată lumea. Iar relaxarea politicii monetare de către banca centrală, aşa cum s-a întâmplat luna trecută, creează o agitaţie aproape la fel ca aceea pe care o produce aceeaşi decizie luată de Rezerva Federală. Ca să nu mai spunem că declaraţiile premierului Wen Jibao, despre nevoia de a menţine creşterea, au mai multă greutate în pieţe decât afirmaţii similare ale liderilor europeni. Nicio altă revoluţie industrială precedentă nu a fost urmărită cu o mai mare atenţie decât cea chineză de astăzi.

Privită de aproape, dezvoltarea rapidă poate fi haotică; şi sunt destul de multe lucruri care merg prost în economia Chinei. Este surprinzător de ineficientă şi nu este atât de fair pe cât ar fi trebuit. Cu toate acestea, principala grijă a străinilor – că se va prăbuşi dacă va suferi o lovitură serioasă, cum ar fi colapsul euro – nu este justificată. Pentru moment, e mai probabil să se dovedească mai rezistentă decât se tem detractorii săi că este. Defecţiunile sale, şi sunt mari, vor ieşi la suprafaţă mai târziu.

Nedreaptă, dar nu instabilă

Străinii tind să privească China ca pe un model de eficienţă bazată pe exporturi. Asta nu e însă întreaga poveste. Cheltuielile de investiţii pe utilaje, construcţii şi infrastructură au însemnat mai mult de jumătate din creşterea Chinei de anul trecut; exporturile nete n-au contribuit deloc. Pe de altă parte, prea multe din aceste investiţii au fost făcute de compan