Pe vremea asta, peste şapte, opt, nouă zile, în Constanţa va fi mizerie. Dar una serioasă. Ne vom împiedica de mii de pliante, vom călca în picioare programe electorale, chipuri de candidaţi prea „fotoşopaţi" şi promisiuni fantasmagorice sau, din contră, realiste.

Dar pentru că suntem fie prea ocupaţi, fie prea scârbiţi de o pseudo clasă politică prinsă în permanenţă în mijlocul atâtor trădări şi combinaţii, nu ne mai interesăm de proiecte care ar putea să devină realitate, de viziuni, de perspective. Ne vom dezlipi pliantele de pe sandale şi vom lăsa în urmă alegerile din 10 iunie. Vom merge înainte. Şi ce dacă au trecut patru ani de la cel mai recent scrutin pentru Primăria Constanţa? Ce dacă am aşteptat patru ani ca să votăm o singură dată? Am mai trăit asta, am mai văzut asta, am mai scris despre asta... Alegerile locale ediţia 2012 nu sunt o premieră, nu sunt la promoţie, la reduceri, nu reprezintă vreo ofertă specială.

Pe vremea asta, peste şapte, opt, nouă zile, ne vom întreba, probabil: dar candidaţii unde se duc când se duc? Se întorc la afacerile lor, la prietenii care îi mint că au şanse reale să câştige mandatul de primar? Plâng pe umărul staff-ului, ăla mediocru, pe care l-au plătit exorbitant, dar care nu ştie să scrie un banal comunicat de presă, care nu ştie unde sunt sediile instituţiilor publice locale, care are mari, mari probleme de comunicare?

Primăria Constanţa e cea care seduce de fapt, nu candidaţii. Ei abandonează, dar fără a mai seduce în prealabil. Primăria asta e zâna din poveşti. E fata cu forme rubensiene de care se bucură însă prea puţini. E „piesa rară", de colecţie. Râvnita, adulata, invidiata. Cea pe care vor să o răpească, s-o ducă acasă, s-o sechestreze prea mulţi doritori de funcţie. Ca şi cum odată cu primăria ar descoperi şi peştişorul de aur care îndeplineşte toate dorinţele. No offence!

De ce, tot