„Prima Casă“ a ajuns la jumătatea celei de-a patra ediţii, şi după aproape trei ani de funcţionare a reuşit să aducă preţurile din piaţă în jurul plafoanelor stabilite de stat. Programul „Prima Casă“ a avut în primul rând efecte sociale, dar fără el numărul dezvoltatorilor de locuinţe intraţi în faliment ar fi fost mult mai mare

Acum, când o nouă ediţie „Prima Casă“ este incertă, dezvoltatorii se împart în două tabere când sunt puşi să se gândească la evoluţia pieţei în absența acestui program. O parte consideră că fără „Prima Casă“ tranzacţiile cu locuinţe vor intra într-un nou blocaj, alternativele de creditare nefiind viabile, iar dezvoltatorii aflați de cealaltă parte a baricadei spun că programul şi-a atins scopul, reuşind să direcţioneze dezvoltările noi către case mai ieftine. Fondurile de investiţii care în trecut au mizat pe susţinerea unor cartiere rezidenţiale cu sute de apartamente sunt de părere că, acum, piaţa nu mai poate absorbi decât proiecte mici.

„Acest program a avut în primul rând efecte sociale, în condiţiile în care 75% din cei care şi-au cumpărat case sunt tineri, dar a ţinut funcţională şi piaţa imobiliară. 63.000 de contracte înseamnă ceva. Cred că programul a menţinut în viaţă, mai mult sau mai puţin, piaţa imobiliară“, a declarat pentru Capital Aurel Şaramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM). După primele trei ediţii, statul şi-a redus la jumătate participaţia în garantarea creditelor, iar ritmul de vânzare a scăzut şi el aproape la jumătate faţă de perioada de vârf. Băncile mai au la dispoziţie circa 42% din plafonul de 1,5 miliarde euro acordat pentru a patra ediţie. În ritmul de vânzare din ultimele luni, întregul plafon ar putea fi epuizat până la sfârşitul acestui an.

Încheierea acestui sprijin de stat nu este văzută cu ochi buni de către