Situația asta am mai trăit-o: nimeni nu-l susținea pe Gheorghe Funar, dar acesta câștiga alegeri după alegeri. A colorat Clujul în roșu, galben și albastru și a ajuns să pună tricolorul până și pe coșurile de gunoi. Și pe bănci, să te așezi (scuzați-mi remarca) cu ”dosul” pe el. Am trăit acei ani cu senzația că locuiesc într-un oraș asediat, cu oameni mereu grăbiți, între locurile de muncă și dormitor, cu oameni reticenți în a intra în discuții cu străinii. Viața Clujului (am scris o analiză mai amplă pe această temă atunci, ba l-am descris și într-un capitol întreg dintr-o carte) se reducea la… subterane. E drept, subteranele celebre ale orașului, transformate în pub-uri, dar, totuși, subterane. Vara, de se întâmpla să ieși în oraș după ora 21.00, aveai impresia că tocmai s-a încheiat al III-lea război mondial. Cu vântul purtând de pe o parte pe alta a străzii un petic de hârtie și un pet de Coca-Cola.
Atunci am învățat cât de nociv e să trăiești în trecut. Să trăiești resentimentar. Eckstein-Kovacs Peter e o șansă rară de a ne vindeca definitiv de această rană. Cine are suficient timp să-l cunoască poate rămâne uimit de toleranța lui. Oricât de colocvială ar fi discuția, de scapi termenul de ”țigan” (în loc de rrom) în cel mai nevinovat mod cu putință, te privește mirat, încercând să înțeleagă dacă l-ai folosit, totuși, ca o glumă, ori e peiorativ. Și, cu toate că e clujean get-beget, adică dintre aceia cu patalama din naștere, o mare parte a susținătorilor lui români sunt ajunși aici de prin alte colțuri ale țării. Alegerea lui ca primar ar semnifica (lucru deloc de ignorat) vindecarea unei răni și umilințe pe care o mare parte a clujenilor au trăit-o în cei 12 ani ai epocii Funar. Ceea ce nu ar fi puțin lucru pentru Cluj. Pentru un Cluj al viitorului. Deschis și cosmopolit.
***
O analiză mai amplă a programului lui Eckstein-Kovacs Peter și cel
