În dezbaterea la care a fost invitat la Bookfest, Michel Houellebecq a primit o întrebare interesantă, la care a dat un răspuns la fel de interesant. Cum e statutul de autor controversat? a fost întrebarea. Asta nu e atît de important, a răspuns Houellebecq. Controversele contribuie la animarea sezonului literar şi pe urmă dispar.
Un astfel de răspuns naşte alte întrebări. A folosit Houellebecq cu premeditare scandalul pentru a-şi impune opera? E preocupat de posteritate? Şi, în general, poate fi călărită controversa ca un cal nărăvaş către celebritate şi succes?
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieSă începem cu un scurt inventar al aşa-numitelor controverse din jurul celebrului francez. The Paris Review se întreabă dacă scriitorul e realist sclipitor în marea tradiţie a lui Balzac sau nihilist iresponsabil, după ce aminteşte că la început a fost mult mai iubit de critica străină decît de cea franceză, fiindcă Particulele elementare au vîndut doar 3000 de exemplare în Franţa, după care l-au transformat pe Houellebecq într-o celebritate internaţională. Brussels Journal vorbeşte despre dificultatea clasificării pe axa dreapta-stînga – Houellebecq detestă flower power-ul, dar e, curios, în adoraţie faţă de precursorul mişcării hippy, Aldous Huxley –, în timp ce The New York Times a stigmatizat volumul deja numit ca fiind o pastişă proastă a lui Camus sau Foucault. Houellebecq a mai fost acuzat de misoginism şi, în fine, cea mai cunoscută tinichea de coadă: de atitudine anti-arabă, fiindcă a afirmat într-un interviu din Lire că islamul e cea mai stupidă – con în original – religie.
E o listă făcută la repezeală, dar care atestă un lucru: însăşi clasificarea drept controversă a tuturor celor de mai sus e un eufemism gen Wikipedia – sa