Astăzi începe la Beijing o reuniune la vîrf a Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai, concepută în jurul parteneriatului strategic dintre Rusia şi China. Această structură a fost concepută de la bun început pentru a contracara influenţa americană, dar şi a Alianţei Atlantice, în Asia. Ea este încă o expresie a mutării centrului gravitaţional al economiei şi diplomaţiei internaţionale în zona asiatică.

Pe lângă Rusia şi China, mai fac parte din Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai patru ţări din asia centrală, foste republici sovietice: Kazahstanul, Uzebkistanul, Tadjikistanul şi Kirkistanul. Iar dacă ţenm cont şi de ţările cu titlu de observatori, mai precis Mongolia, Iranul, India şi Pakistanul, putem spune că această organizaţie reuneşte pe teritoriile ei 43 la sută din populaţia mondială.

Tările membre ale acestei structuri deţin peste 17 la sută din rezervele mondiale de petrol şi aproape jumătate din cele de gaz. Avem de-a face deci cu cea mai mare organizaţie regională de pe planetă care încearcă să-şi facă auzită vocea şi reuşeşte de altfel întrucît ţările fondatoare, Rusia şi China, sunt membre ale Consiliului de Securitate ONU. Obiectivele organizaţiei sunt de ordin economic şi strategic.

Tările membre colaborează pe plan energetic dar şi în materie de apărare, şi se angajează periodic să lupte împotriva terorismului, a separatismului şi a extremismului. Nici o declaraţie a acestei organizaţii în favoarea prmovării democraţiei nu a atras atenţia în ultimii ani, şi nu este greu de observat că toate statele cu statut de membru plin au o veritabilă vocaţie autoritară.

In carta organizaţiei, adoptată în 2002, se precizează că ea militează pentru o lume multi-polară, şi că structura nu este îndreptată împotriva nici unui stat sau a altei organizaţii. In realitate, însă, aceste ţări, la care speră să se alăture şi Afganis