Într-un articol apărut nu demult în revista 22, publicistul Dan Tapalagă s-a ocupat pe larg de năucitoarea iuțeală cu care USL, parvenită la guvernare, a înlocuit în administrația României clientela politică a PDL cu propria-i clientelă politică. Sursa: EVZ

Citind acest articol, mi-am dat seama, deodată, nu fără o tainică invidie, ce stare superbă e tinerețea.

Textul lui Dan Tapalagă respiră de la un capăt la altul credința în puterea scrisului de a schimba realitățile românești.

O astfel de credință nu poate aparține decît tinereții.

Pentru că doar tinerețea mai poate împărtăși iluzia că-n România eternă se mai poate schimba ceva în bine.

Eu, om bătrîn prin experiențe de lectură și experiențe de viață, m-am lecuit demult de așa ceva.

După ce am citit textul lui Dan Tapalagă, am căutat și am găsit în folderul de Eseuri din calculator un text scris mai demult, în care dădeam acest citat din Caragiale:

„Administraţia e compusă din două mari armate. Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămînzind în opoziţie (…)

A căzut un guvern şi a venit altul, îndată, toată administraţia ţării, şi cea de stat, şi cea de judeţ, şi cea comunală – de la prefecţi şi secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliţie şi pînă la moaşa de mahala – se înlocuieşte… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii, la penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rînd din trei în trei ani, ba şi mai des uneori.”

Cel mai mare ziarist al tuturor timpurilor românești a dezvăluit aceste adevăruri în legendarul său eseu 1907. Din primăvară pînă-n toamnă, menit a explica Răscoala din 1907 prin gravele slăbiciuni ale politicii românești sub Carol I.

De cînd Caragiale a publicat eseul – în ziarul austriac Die Zeit- au trecut 115 ani.

@