Biroul de Presa al Institutului Cultural Roman a trimis un drept la replica, in urma publicarii analizei intitulate “Lipitorile ICR. Si SIE!”, purtand semnatura mea. In acest drept la replica se face, pe de o parte, afirmatia ca ICR nu a promovat valori indoielnice sub aspect cultural si, in al doilea rand, ca nu a beneficiat de fonduri suplimentare de la Serviciul de Informatii Externe. Sursa imagine: roncea.ro
Ambele informatii lansate pe aceasta cale de catre reprezentantii ICR sunt false. Ca au existat numeroase initiative extrem de indoielnice si de discutabile sub aspect artistic si cultural, promovate de catre ICR, este un fapt dovedit. De multe ori. In special cu ocazia organizarii unor expozitii asa-zis de arta plastica, in care au predominat scene obscene sau chiar cu caracter fascist ori antisemit. Despre asemenea pseudo-expozitii au existat, in ultimii ani, ample relatari si dezbateri, initiate de presa scrisa si audiovizuala de la Bucuresti.
Cat priveste fondurile suplimentare prin care Institutul Cultural Roman este alimentat si afirmatia ca in bugetul Serviciului de Informatii Externe nu exista niciun capitol ICR, nu este nicio contradictie in termeni. Eu nu am afirmat asa ceva. Eu am afirmat doar ca beneficiari ICR s-au folosit de fonduri SIE. Cum? Prin faptul ca Serviciul de Informatii Externe, cu alte cuvinte spionajul romanesc, a finantat aparitia unor carti sub egida ICR. Practic, autorii promovati astfel au primit bani de la spionajul romanesc, in mod indirect, in baza unor planuri editoriale. Si in schimbul caror servicii?
Cat priveste afirmatia ca Horia-Roman Patapievici ori Mircea Mihaies ori alti corifei ICR nu au intervenit in viata publica, promovand politic reprezentanti ai regimului Traian Basescu, pe Traian Basescu insusi si atacandu-i la baioneta pe adversarii politici ai regimului, aceasta reprezinta un fals grosola
