● Umbre întunecate / Dark Shadows (SUA, 2012), de Tim Burton.
Nu atît o poveste, cît o (foarte costisitoare) petrecere tematică dată de acel pururea hip decorator-de-interioare-designer-de-vestimentaţie-organizator-de-evenimente care ar fi putut fi Tim Burton, Umbre întunecate amestecă tradiţionale motive gotico-romantice şi artefacte fetişizate ale culturii de masă de pe la 1970, glumiţe, kink-uri sexuale şi victimisme nonconformist-adolescentine, vrăjitorie CGI (dar nu 3D) şi scurte apariţii de monştri sacri (un Christopher Lee nonagenar, un Alice Cooper jucîndu-l acum pe cel ce era cu 40 de ani în urmă). Probabil şi datorită faptului că sursa de inspiraţie nu e una chiar atît de prestigioasă – un serial TV difuzat între 1966 şi 1971, despre un vampir d’époque (secolul al XVIII-lea) nimerit în lumea modernă –, reinterpretarea lui Burton are ceva mai multă veselie decît reinterpretarea lui recentă (şcolăresc-feministă, crispat-responsabilă, corporatist-impersonală) la Alice în Ţara Minunilor.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Teatrul existenţial Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith!Contorsionîndu-şi braţele ca un actor expresionist în secvenţa în care e transformat în vampir, evocîndu-l pe Michael Jackson cînd se deghizează ca să nu-l vadă soarele, articulînd cu voluptate galanterii sau blesteme livresc-desuete („Succubus al Satanei!“, „Asmodeu să sugă la pieptul tău mişel!“) şi, în general, făcînd ce vrea el, Johnny Depp este (nu putea să nu fie) vampirul-gentleman al lui Burton. Comedia primelor lui contacte cu lumea modernă (după 200 de ani petrecuţi într-un sicriu) e cam la prima mînă – ia o siglă de McDonald’s drept semnul lui Mephistopheles, îi strigă unei cîntăreţe să iasă din televizor etc. –, deşi decizia lui Burton de a plasa acţiunea în 1972 (adică la un an după încetarea serialului inspirator) mai animă l
