Dar, din nefericire, nici macar de dreapta nu avem cum numi un asemenea partid adunat pe stricte interese clientelare, din gasti mici formate pe la primarii prin exercitiul mafiot asupra bugetelor locale si aduse apoi sa-si extinda experienta in indeletniciri guvernamentale. Și, astfel, pentru esichierul nostru politic situatia devine foarte grava lipsind o asemenea doctrina de dreapta, cu partizani care cred in ea si ar putea lupta pentru implementarea unora dintre proiectele ei de guvernare.
Dupa cum, intrucat exact acelasi partid lipsit de orice culoare decat cea a mitei, spertului si comisioanelor, ocupa formal si un al doilea loc mai spre centru, cel al democratiei crestine, inseamna ca nici aceasta culoare politica nu are o reprezentare reala, iar spectrul nostru politic ramane atat de saracacios incat nu gresesc prea mult cei ce vorbesc despre amenintarea cu partidul unic. Pentru ca nici dreapta, nici centrul-dreapta, ceea ce inseamna o emisfera intreaga din sfera politicului, nu au nici un fel de acoperire prin ceea ce PDL pretinde a fi. Sau, mai bine zis, pretindea si a obtinut recunoasterea formala a PPE atata vreme cat in Parlamentul European e nevoie de reprezentanta nationala in grupurile parlamentare internationale ale partidelor. Ce fel de reprezentare e aceasta? Exact ca-n intamplarea cu Lenin prezidand lucrarile unei internationale comuniste, care striga de mai multe ori fara succes: „Are cuvantul reprezentantul Zanzibarului!” si, intrigat ca nimeni nu urca la tribuna, cere explicatii la care aparatcicii ii raspund: „Kaganovici a spus ca face orice sacrificiu pentru partid, dar inel in nas nu-si pune”.
Ei bine, noi le-am pus inel in nas lui Eba si lui Stolojan, cand i-am trimis la Strassbourg ca reprezentanti romani in grupul crestin-democrat al PPE. Dar si asta e de domeniul trecutului, asa cum am spus ca, dupa ce s-a-ntepat cu tran
