V-aduceţi aminte schiţa celebră a lui Toma Caragiu cu Dracul?

Începe aşa: „Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos. Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut... Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine". Spumosul text al lui Dan Mihăescu şi Grigore Pop îmi pare foarte potrivit pentru zilele prin care trecem, aşteptând alegerile. Mai avem puţin, dar nu ne asumăm (şi nu ne vom asuma în niciun fel) votul. Nu, nu, suntem ca fetele care se dau mari până când găsesc unul care să le susţină în faţa mătuşilor bârfitoare varianta mincinoasă. Ete, da, vom vota nu cum ne va dicta conştiinţa (oribilă spunere), ci aşa cum ne va spune interesul. Da, da, acela care poartă fesul. Nu am demonstrat noi, constănţenii, ca electorat, că avem conştiinţa propriului vot, că suntem în stare să ni-l asumăm, că îl putem urla în piaţa publică. A, nu. După ce vedem ce ni se întâmplă, după ce digerăm pomenile electorale şi rămânem cu burţile goale după ce ne dăm toţii banii pentru întreţinere, ne gândim: „Cine m-a pus. Dracu' m-a pus!". Exact! Ne facem frate cu necuratul până trecem îndestulaţi şi îmbuibaţi campania, fără să ne gândim în perspectivă, fără să ne treacă prin cap că există viaţă şi după alegeri. Noi, ca popor, ne-am obişnuit să fim hrăniţi o dată la patru ani. Cred că am zis destul. Şi, ar mai trebui să ne reamintim finalul schiţei inegalabilului Caragiu: „Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi astăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă pentru că toţi jucătorii bun