E un adevărat spectacol să ieşi la plimbare prin oraş, în perioada campaniei electorale.
De pe clădiri, din copaci, de pe ziduri ori vitrine, de pe autobuze ori maşini, de la balcoane, din staţiile de autobuz, de pe hoteluri ori garduri îţi zâmbesc necontenit, de sub un limbaj nonverbal forţat sau nu, ei, candidaţii pentru consiliul local, judeţean şi primărie. Pun pariu că-i ştiţi cu toţii deja. Ei bine, de fiecare dată când vă uitaţi la ei, deşi nu vă daţi seama, candidaţii noştri vă comunică ceva la care puteţi reacţiona conştient sau inconştient. Limbajul nonverbal, dacă bine ţin minte ce-mi spunea profesorul de comunicare, reprezintă peste 50% din comunicare. Aici intră gesturile, mimica şi postura corpului.
Nu mă voi lega de câte afişe sau bannere are fiecare candidat, despre cât de “clonestamp-uit” şi “filtrat” e Dobre ori Brişcaru, despre albastrul lui Florea, etc… Însă nu mă pot abţine să nu le analizez limbajul nonverbal aşa cum ni se deschide la fiecare colţi de stradă sau chiar în buric de târg.
Majoritatea candidaţilor au trunchiul întors în altă direcţie, specialiştii ne-ar spune că acest fapt stă în spatele minciunii. Putem presupune că aşa i-au pus fotograful să stea, sau nu. Excepţie face doar Brişcaru, candidat USL la Primărie, pe bannerul de la Luxor şi Felicia Moldovan, candidat independent la consilul local, care are o poziţie frontală, însă mâinile încrucişate îi dau un aer destul de închis, fiind o poziţie de defensivă.
Ce mă distrează, deasemenea, sunt afişele în care limbajul scris se bate cap în cap cu cel nonverbal. Aici mă voi opri la Frunda, cu a lui privire de jos în sus, cu ochi de vultur şi fruntea puţin încruntată ce ne spune că viitorul e acum, sau ceva de genul…
De exemplu, fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie, frustrare; sprâncenele ridicate, ochii deschisi, semnifică mirare, surpriză; buzele
