Kover Laszlo a picat ca o pleaşcă peste partide într-o campanie electorală apatică. Cum Băsescu stă cu capul la cutie, Udrea nu-şi mai cumpără pantofi, bordurile lui Videanu merg mai mult la export, iar MRU se ţine mai mult de cenacluri literare decât de politică, salvarea a venit din Secuime. Şi pentru putere, şi pentru opoziţie. Într-o frăţie greu de înţeles şi justificat într-o ţară ataşată valorilor europene, retorica naţionalistă a fost relansată ca discurs electoral de forţă.

Pretextul l-a oferit, este adevărat, preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, şi el în campanie electorală, care a vrut să-i dea o mână de ajutor prietenului său, liderul PCM Szasz Jeno, în lupta cu UDMR şi PPMT, prin aducerea în ţară a rămăşiţelor poetul maghiar cu simpatii fasciste, Nyiro Jozsef. Primii care au sesizat potenţialul electoral al acestei operaţiuni au fost cei de la UDMR, nemulţumiţi de lovitura de imagine pe care au fi primit-o în plină campanie. Ca trezite din somn, partidele româneşti au intrat în joc, încercând să întoarcă în favoarea lor meciul maghiaro-maghiar. Cu oasele lui Nyiro Jozsef la graniţă, pe rând, PSD, PNL şi PDL i-au deconspirat trecutul fascist, au anulat autorizaţia de reînhumare, totul culminând cu o urmărire ca-n filme a unui ziarist maghiar care plimba într-un taxi o urnă goală.

Acuzând reacţia isterică a guvernului de la Bucureşti, Kover Laszlo şi-a asumat înfrângerea de etapă, promiţând că cenuşa lui Nyiro Jozsef va ajunge în "pământul secuiesc" după ce spiritele agitate de campania electorală se vor fi liniştit. A plecat la Budapesta, dar s-a întors câteva zile mai târziu pentru a-i susţine în campanie pe candidaţii PCM. De această dată a fost primit cum se cuvine. Politicienii au sărit ca arşi, chit că nu venea în valiza diplomatică cu oasele sau cenuşa lui Nyiro. Nici nu mai conta, scânteia fusese aprinsă. Pedeliştii Vasi