De ce votez cu Nicușor Dan?

Dar de ce aș vota cu de-alde Oprescu sau Prigoanǎ?

De cînd mǎ știu, n-am fost ca alții.

Mi-a plǎcut cartea într-o lume de mediocri asezonați cu dobitoci care disprețuiau învǎțǎtura.

Mi-am tocit creierul învǎțînd chestii diverse, aiurea, despre care mulți mǎ întreabǎ, de manierǎ mercantil-inginereascǎ, cu un ton la marginea disprețului, “La ce îți folosesc?”

Iete cǎ îmi folosesc. Îmi folosesc sǎ-mi tapetez creerul cu ele pe dinǎuntru, sǎ nu facǎ igrasie și sǎ nu-mi ploo în gît.

Apreciez informația și cunoașterea, mi-am fǎcut o meserie din asta, din asta cîștig bani, din asta îmi hrǎnesc familia, ca sǎ nu mai spun cǎ din asta îmi gǎsesc sens și bucurie vieții.

Nu dau la șaibǎ, nu conduc autobuze, nu repar motoare, nu stau de pazǎ în fața farmaciei, nu car sacii cu cîrca, nu vînd materiale textile ori iluzii, nu servesc oamenii la mese.

Sînt telectual, pupa-v-aș, și o știu și mi-o asum.

Spre deosebire de alți ipocriți care se dau rotunzi și oameni simpli, de omenie, eu sînt telectual și elitist și arogant și genial, exact ca și Victor Ciutacu. Doar cǎ n-am jucat fotbal la tinerețe.

Și-mi fac un titlu de glorie din asta. Mǎnînc diferit, gîndesc diferit, vǎd diferit, muncesc diferit, vorbesc diferit, citesc diferit și ascult muzicǎ diferit de alții.

Unde alții rînjesc fasolea la fata de la pagina cinci, eu îmi orgasmesc creierul la Pleșu. Unde alții se uitǎ la Tînǎr și Neliniștit, eu consum Homeland și Sopranos. Unde alții se umezesc la Liceenii, eu mǎ tai încet cu lama pe burtǎ la Noaptea Iguanei.

Unde alții dau muzica la macsim sǎ moarǎ dujmanii sǎ le iau toți banii, eu dau Bach la tot cartierul. Unde toatǎ lumea leșinǎ dupǎ Angela Similea, casa mea-i un cîntec cu acooorduri ample, eu jur și mor și zac și tremur pe And you run and you run to catch up with the sun, but it’s