Pe cineva avantajeaza aparenta lupta intre mesajele contradictorii referitoare la cursul de schimb. Toata treaba asta cu discutiile pe cursul de schimb este un joc de pozitionare. Cand vestile sunt proaste, ma refer acum la iesirea Greciei din zona euro, diversi ‘grei’ din sistemul bancar incep jocuri de repozitionare, avand ca singur obiectiv: profitul. Pentru ei si sistemul pe care il controleaza. Pe termen mediu, repozitionarea unui brand poate aduce ori volume ori profit, depinde cu ce fel de produs ai de a face. Cursul de schimb este un brand national, care se misca intre pozitionarea ‘stabil, de incredere’ si ‘scump, imprevizibil’.
Pare firesc ca prima varianta sa aduca volum, cu un profit mai mic dar constant, pe cand a doua sa mizeze pe o margine mare, un profit urias pe termen scurt. ‘Lupta’ intre mesajele lansate de BNR si mesajele trimise de Sistemul Bancar Privat este pentru a ocupa mintea populatiei cu o varianta sau alta. Nu vorbesc acum in detaliu despre miza dar daca stam sa ne gandim un pic … Iese Grecia, in piata UE ramane o masa mare monetara de euro. Euro va fi deci mai usor de gasit deci va fi mai ieftin. Si atunci de ce euro sa ajunga la un curs de schimb mai mare? De ce sa nu scada?
Cum spunea dl Guvernator, euro poate ajunge la paritate cu dolarul. Chiar daca leul (sau ron-ul, ma rog) nu va ajunge la 3,6 cat este acum dolarul, dar macar la jumatate de drum sa se intalneasca si tot ar fi un (3,6+4,5)/2=4-4,1ron/euro. Asa un curs parca ne-ar mai lasa sa respiram – cu ratele, cu mancarea, cu combustibilul, cu energia, cu creditele – majoritatea raportate la euro. Cu o conditie – sa se intample acest mare exit al Greciei. Sunt un amator in ale politicilor monetare dar pare de bun simt ce am zis, nu-i asa? Oare de ce suntem ‘agitat’i cu scenarii negative ale cursului de schimb? Un posibil raspuns – ca sa pastram euro, sa nu il vindem, ca
