Guvernul sparge puşculiţa pentru Europeanul refuzat de olandezi
Crunt loviţi de vehemenţa cu care românii le boicotează ridichile, olandezii s-au trezit, în iunie, că n-au bani să găzduiască Europeanul de handbal feminin din decembrie. Unul dintre sponsorii principali s-a retras, cu tot cu fonduri. Iar Federaţia Europeană a început să caute alte gazde. Nici n-a trebuit să caute foarte mult, că dosarul de candidatură al României se afla deja pe masa EHF.
Din fericire, au apărut alţi zece candidaţi, dar izbeşte entuziasmul cu care oficialii români au sărit să salveze situaţia. Olanda este o putere economică. În 2010, ocupa locul 10 în lume în clasamentul după PIB-ul pe cap de locuitor. România se afla undeva, pe locul 70. Totuşi, Olanda, ultima ţară europeană intrată în recesiune, n-a găsit bani să organizeze un turneu de handbal. La Amsterdam se dezbat aprins măsuri de austeritate, la Bucureşti se simte mai acut criza de handbal decît criza financiară.
Cristian Gaţu, şeful Federaţiei Române de Handbal, i-a cerut premierului Ponta “să urgenteze lucrările la sălile care ar putea găzduit meciurile din cele patru grupe”. Candidatura noastră la Euro nu are, deocamdată, acoperire în realitate. Sala din Piatra-Neamţ “nu este perfect omologabilă”, cea din Craiova “este gata, dar are nevoie de dotări”. Sălile polivalente vechi din Bucureşti şi Cluj ar fi singurele, cît de cît, valabile. Gaţu insistă: “Dacă aducem un astfel de eveniment în România, poate reuşim să ridicăm iar interesul pentru acest sport!”.
Ce obiectiv romantic! În logica asta, Gala lui Bute, despre care încă nu ştim cît a costat, trebuia să ridice interesul românilor pentru box. Iar finala Europa League, despre care mai bine nu ştiam cît a costat, trebuia să ridice interesul românilor pentru fotbal sau măcar pentru mers la stadion. De parcă românii ar trebui să se intereseze de orice,
