Încercând să abată atenţia publicului de la avertismentul revistei Finanţiştii potrivit căruia statul român s-a împrumutat la preţ de camătă în dolari, viceguvernatorul BNR Cristian Popa declară că “nimeni nu poate să spună unde va fi raportul euro/dolar în 6 luni. Este foarte posibil să vedem un euro mult mai tare dacă în Grecia se formează o coaliţie viabilă care să menţină angajamentele asumate de această ţară faţă de troică...”.
Nimeni nu ştie, dar colegul vicelui Popa, guvernatorul BNR Mugur Isărescu, validează estimarea revistei, precizând că dacă în 2007-2008 euro se întărea faţă de dolar, acum e pe dos: „se duce spre 1,2 dolari/euro, chiar 1,1”, iar „dacă se întâmplă ceva în Grecia cursul euro/dolar se duce spre 1”.
Este adevărat că scopul guvernatorului nu e acelaşi cu cel al viceguvernatorului. Popa vrea să arate că o strategie prudentă pentru statul român constă în împrumuturi diversificate şi de pe piaţa euro şi de pe cea a dolarului, în timp ce Isărescu doreşte să contrazică afirmaţiile şefului ING, Mişu Negriţoiu, care spune că indiferent dacă Grecia iese sau nu din zona euro, cursul de schimb s-ar putea îndrepta uşor spre 5 lei/euro.
Precizez că revista Finanţiştii a scris în urmă cu o săptămână că dacă BNR recomandă românului de rând să se împrumute în lei, moneda în care are veniturile, regula ar trebui să fie valabilă şi pentru stat. Asta în condiţiile în care statul român a emis pe piaţa americană obligaţiuni de 1,5 miliarde de dolari în ianuarie şi de 750 de milioane în februarie – la cursuri de 3,29 şi 3,23 lei/dolar.
Faţă de momentul contractării finanţărilor în dolari, leul s-a depreciat cu 10% faţă de biletul verde, dar fireşte că nu contează cât este cursul acum, ci pe 7 august, atunci când statul va plăti investitorilor primul cupon. Iar publicaţia face un calcul „generos” bazat nu pe un curs de 5 lei/euro, ci pe unu
