Pǎi sǎ facem un calcul. Simplu. Aritmeticǎ de-aia ordinarǎ, în sensul ordinar al cuvîntului “ordinar”.

În contextul votului majoritar pe colegii uninominale, care nici nu mai are rost sǎ-mi rǎcesc gura sǎ vǎ reamintesc ce tsumami de catastrofǎ de schimbare neașteptatǎ, bruscǎ și dureroasǎ va cauza în posterioarele multora, va fi un phi gros, țoli, kilometri de diametru de durere neașteptatǎ, ah, ce dureros, cum zice lǎutarul tǎind stuful la Chilia, dǎ-i ‘oțule, dǎ-i, nu pot dom’ne cǎpitane, rǎnile mǎ doare,

în acest context despre care au mai vorbit și alții dar tot degeaba, mințile românilor cele de pe urmǎ oricum se vor lumina inutil și prea tîrziu de-abia în luna decembrie 2012,

sǎ facem un calcul.

Știm cǎ votul majoritar simplificǎ necruțǎtor. Arde, Fǎnicǎ, belește, Georgicǎ.

Partidele care iau în medie, la nivel de circumscripție mare (în cazul de fațǎ toatǎ țara) cam peste 30%-35% vot popular beneficiazǎ de un bonus de strǎlucitor: procent mandate mai mare decît procent voturi populare. Cu cît ne îndepǎrtǎm de punctul de inflexiune de 30-35% vot popular, cu atît discrepanța dintre mandate și voturi populare este mai mare în favoarea mandatelor. Relația este nesimțit de non-liniarǎ.

Pe dos: cu cît ne situǎm mai jos fațǎ de punctul de inflexiune 30-35, cu atît pedeapsa sistemului de vot lovește mai aspru, ah ce dureros, dǎ-i ‘oțule dǎi, nu pot dom’ne cǎpitane, procentele mǎ doare. La fel de nesimțit de non-liniar, cu cît ești mai departe de 30-35, cu atît you can kiss your ass goodbye, te-ai lins pe bot, nu prea mai cîștigi mandate, chiar dacǎ nu stai chiar totalmente rǎu din punct de vedere al voturilor.

Ghinion de neșansǎ: sistemul majoritar de vot lucreazǎ în favoarea cîștigǎtorilor. The winner take it all, the looser takes it in the bot.

În consecințǎ, sǎ calculǎm.

PDL? Din punct de vedere al votului popular,