Actualul mecanism de aplicare a dobânzilor legale sau convenţionale este prevazut in Ordonanţa nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Actuala reglementare (OG 9/ 2000) se referă doar la modul de determinare a ratei dobânzii în cazul întârzierii la plata obligaţiilor băneşti.
Însă, cu titlu de noutate, proiectul reglementează distinct dobânzile remunerative, ca echivalent al folosirii capitalului în cazul împrumuturilor, şi dobânzile penalizatoare, ca sancţiune a neachitării sumelor datorate la scadenţă, indiferent că este vorba de împrumut sau altă obligaţie contractuală.
Practica judiciară actuală este plină de controverse privind stabilirea şi mai ales cumulul dobânzii legale cu alte tipuri de daune pentru întârziere sau neexecutarea contractelor. Atât Codul Civil care urmează să intre în vigoare de la 1 octombrie, cât şi proiectul de lege care modifică reglementările referitoare la dobânda legală încearcă să lămurească aceste aspecte.
Dobânzile la care facem referire în acest articol nu se aplică celor percepute sau plătite de Banca Naţională a României, de instituţiile de credit, de instituţiile financiare nebancare şi de Ministerul Finanţelor Publice, care sunt stabilite prin reglementări specifice.
Stabilirea dobånzilor în contractele civile
În raporturile contractuale care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ (civile), rata dobânzii legale este diminuată cu 20%. Părţile pot stabili şi o dobândă mai mare decât aceasta, însă nu cu mai mult de 50% pe an.
Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării în contract.
Orice clauză prin care se încalcă aceste limite este nulă de drept. Mai mult decât atât, proiectul prevede, cu titlu de noutate, că în cazul încălcării limitelor c
