In 1970, scriitorul rus Aleksandr Soljenitin a luat premiul Nobel pentru literatura cu romanul „Pavilionul Cancerosilor”. Anii au trecut, medicina a evoluat incredibil, insa pentru cei afectati de aceasta boala necrutatoare, finalul e la fel de trist ca acum 40 de ani. La Iasi, la spitalul „Sf. Sava”, exista o sectie privata de ingrijiri paliative, de ameliorare a suferintei pentru pacientii fara nicio sansa de vindecare. E ultima halta inaintea mortii. Suna cinic, dar nu mai cinic decat destinul insusi al acestor suferinzi.
„Te ridica din nimic”
Cum a ajuns un batran cu ochii albastri sa se simta mai puternic decat un caine de tras sania cand cu sase luni in urma lancezea paralitic. „Am atata forta in mana dreapta ca as putea sa omor un om”, spune domnul P., 87 ani, pacient al sectiei de Ingrijiri Paliative, de la Spitalul „Sf. Sava”. Fost inspector de spitale, pacientul P. a nimerit la pensie tot intr-un spital, de data asta adus pe targa. „Am avut soc neuro-cardio respirator”, isi aminteste pacientul. Medicii si asistentii stiu ca a venit cu „accident vascular cerebral”, fara multe sanse de supravietuire. Avand un fiu emigrat in Canada, domnul P., fost medic la Bucuresti in cadrul Ministerului Sanatatii, a ajuns la mila rudelor din Iasi, orasul studentiei sale. Sora si nepotul sau il viziteaza saptamanal si il intreaba de sanatate. „Stau foarte bine cu sistemul muscular”, le zice el. In rest, batranul isi umple zilele cu omenia personalului din spital, cu increderea primita de la asistentul din sala de kinetoterapie si cu exercitiile de la „masina” din „splendida” sala de recuperare.
Domnul P. se plimba pe holuri ajutandu-se de un cadru metalic. E mare lucru daca tinem cont ca a ajuns aici cu „accident vascular cerebral”, fara multe sanse de supravietuire
Spirit puternic
Ii place sa privesca pe fereastra, la Ce
