Poem de Dorel Mihai GAFTONEANU
Motto: «Învăţând matematica, înveţi să gândeşti.» (Grigore C. Moisil)
Parodie-pamflet, prozopoem satiric dedicat aniversării a 120 de ani de la naşterea academicianului
Octav Onicescu.
“Ziua” marelui profesor. Ambient de sărbătoare.
...Au trecut decenii multe. Să tot fie o duzină.
…Curg discursuri şi omagii. Printre flash-uri de lumină.
…Străzi. Colegii. Monumente. Nume pus sub reflectoare.
…Mă apropii cu sfială de cărţi vechi şi manuscrise.
Buchii-cifre şi înscrisuri pe hrisoavele cu slove.
Onicescu. Stea eternă. Dintr-un şir de supernove.
Precum… «numărul de aur»! (Matematici… interzise!)
…Integrale şi formule. Radicali şi paranteze.
Spaţii. Curbe. Traiectorii. Exponenţi. Puteri. Relaţii.
Ipoteze şi enunţuri. Teoreme. Dizertaţii...
Linii, fracţii şi simboluri. Sau expresii din sinteze.
…Îi amplific semnătura... (M-a atras dintotdeauna!)
Doi de „O”. Un „O”... la dublu! Posesor-iniţiale.
„Tot perfect”. De greu calibru! Două litere vocale.
Dar de ce vorbesc de două? Mai degrabă este una!
„O… pătrat”? Ceva nu-mi place. Mă uit ţintă la... „articol”.
Totuşi, «un» mergea mai bine! Mă frapează dezacordul!
…Galerii cu personaje. Fac ce fac şi… iarăşi, nordul!
Doar o rază mai lipseşte. Şi voi strânge un fascicol.
Brav titan, distinsul dascăl! Cunoscută somitate.
...Numere aleatoare… Galileo. Din... reformă!
Piramidă de gândire. Depăşire... peste normă!
Novator. Perfecţiune. Ani de studii duşi în spate.
La… «Palat». Coleg cu Iorga. Diferite generaţii.
…„Brazi” bătrâni. Similitudini... „Trunchi”. „Coroană”. „Rădăcină”.
Îi mai aşteptăm o dată. Dar întârzie să vină!
Creatori de neo-drumuri. Inspiraţi. Plus… revelaţii!
