Simbolic vorbind, alegatorul mut, surd si orb este pestisorul de aur care indeplineste toate dorintele unui politician.
In vechile carti de retorica aflam urmatoarea observatie: cand cineva incearca sa convinga pe altcineva, o conditie elementara de reusita a demersului este ca acel cineva sa creada sau sa creeze impresia ca este convins de ceea ce spune altcuiva. Imaginati-va, de pilda, o persoana anosta care va bate timid la usa, isi cere mii de scuze si va solicita, numai si numai daca nu va deranjeaza, „un minutel" din timpul dumneavoastra pretios, pentru a va prezenta calitatile extraordinare ale unui „produs-minune". Nici nu apuca sa spuna poezia si, pac!, usa de la intrare i s-a lipit deja de nas. Ce credibilitate poate sa aiba o fata-palida ? Dispari, vis urat! Dar ce faceti daca la usa ori la poarta vi se arata un fat-frumos sau o ileana cosanzeana care, din doua vorbe si trei miscari, a dat binete, s-a strecurat in sufragerie si v-a inmanat deja „produsul-minune" asteptand, in timp ce va desteptati din soc, sa ii jigniti inteligenta cu banutii pe „aparatul pentru care o sa-mi multumiti" ? Nici nu ati apucat sa va faceti numarul cu usa-n nas si, tac!, omul invizibil a si parasit scena. Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa? N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa. Aceasta este, prin exemple de duzina, deosebirea intre cineva care, lipsit de convingere, se chinuieste sa-i convinga pe altii si cineva care a venit, a invins si a plecat. Sa schimbam decorul exemplelor si sa privim, cu naivitatea inteleapta a vechilor retori, peisajul de campanie electorala din Romania zilelor noastre. Majoritari sunt ofertantii din categoria persoanelor anoste. Tiparul fotografic este usor de recunoscut. Privire de pionier, idei putine si fixe, limba tare, de lemn. Se recita, in diverse registre, poema macaralelor argintii: „Dragi, iubiti, stimati alegato
