- Editorial - nr. 109 / 7 Iunie, 2012 Peste cateva zile, duminica, 10 iunie, suntem chemati la vot, dupa ce o luna de zile am asistat la "parada candidatilor” care si-au postat pe site-uri, pe postere, pe stalpi si garduri, pe unde s-a putut, propriile chipuri pentru a ne capta atentia. Cat despre programele lor, nici vorba, pentru ca toate sunt la fel. Si pentru ca nu avem de a face cu un concurs de frumusete, nici unele si nici altele nu spun prea multe. Cu toate acestea, lucrurile sunt cat se poate de serioase pentru ca, din cei multi chemati sa-i votam, unul va fi noul nostru primar, iar altul presedintele Consiliului judetean, doua functii extrem de importante pentru destinul local, la care se adauga, pentru fiecare, desigur, suita de consilieri, pe care, de asemenea, ni se cere sa-i votam. Desi s-au cheltuit sume enorme pentru propaganda electorala, liberalii facand mult exces (oare de unde atata banet intr-o tara saraca?), se pare ca lucrurile nu s-au limpezit deloc, electoratul continuand sa se intrebe ca si la inceputul campaniei electorale: "eu cu cine votez?”. O situatie oarecum tragi-comica pe care o intalnim doar intr-o democratie nu numai neconsolidata, dar croita din fasa aiurea si apoi tolerata astfel timp de 22 de ani. Un fel de nici cal, nici magar, cu care ne prezentam in fata Europei fara nici o jena si cu care noi operam curent in interiorul unei societati in care nici iarba nu creste, pentru ca, nimic nu se potriveste si nimic nu merge bine, intrucat atat proiectul, cat si constructia sunt proaste. Regimul Iliescu de trista amintire ne-a pus in carca acest partid etnic, UDMR, precursorul votului etnic, de care guvernele care s-au succedat in loc sa se debaraseze l-au venerat, l-au dus pe umeri ca pe sfintele moaste. O mostenire, intr-adevar, trista, care a facut din democratia romaneasca o mascarada. Adica, in loc sa avem partide pentru toti,