Este oare suficient ce facem pentru BPOC? este întrebarea-titlu a editorialului semnat de prof. dr. Florin Mihălţan în nr. 1/2012 al revistei PNEUMOLOGIA. Implicarea insuficientă a medicilor de familie în diagnostic este generată de nivelul de aderenţă a acestora la ghiduri, utilarea cabinetelor şi utilizarea spirometriei. În ceea ce priveşte educaţia pacienţilor, medicii fac prea puţin, începând cu ajutorul pentru a înţelege mai bine boala, până la modalitatea de dezvoltare a strategiilor optime de stăpânire a ei. Programele educative nu schimbă prea mult obiceiurile pacienţilor, nu ameliorează calitatea vieţii, simptomele, nivelul de activitate etc. Pentru a le modifica, e nevoie de mai mult şi totul pleacă de la informare şi adresabilitate la nivelul de percepţie al pacientului. Spirometria – depistarea activă a bolii – nu e poziţionată pe locul pe care-l merită, de aceea sunt foarte utile campaniile de informare şi de efectuare gratuită a spirometriilor, pe care le-a organizat în ultimii trei ani Societatea Română de Pneumologie. Gabriela Jimborean şi colab. discută despre refluxul gastroeofagian (RGE) şi astmul bronşic (AB). Acestea sunt comorbidităţi frecvent întâlnite, ce întreţin o relaţie ambivalentă generatoare a unui cerc vicios, în care RGE amplifică simptomele astmatice sau precipită astmul, iar AB poate declanşa sau agrava RGE. Mecanismele fiziopatologice ale acestor interrelaţii sunt incomplet elucidate. Au fost incriminate: reflexele vagale bronhoconstrictoare esobronşice, hiperactivitatea bronşică şi inflamaţia neurogenă indusă de pătrunderea acidului clorhidric în esofag, microaspiraţia de acid clorhidric în căile respiratorii (cu efecte trigger astmatice), creşterea rezistenţei bronşice sau intensificarea răspunsului imun la antigen. Obstrucţia bronşică din AB necontrolat şi unele efecte ale medicaţiei antiastmatice pot scădea presi