Una este să conştientizezi că nu ai şanse să câştigi cursa, dar cu toate acestea, dintr-un motiv sau altul, să vrei sau să accepţi să continui să joci, iar neoficial să-ţi exprimi opţiunea pentru unul sau altul dintre cei cu şanse reale de câştig. Alta este ca, pe ultima sută de metri, intempestiv şi fără explicaţii solide, să renunţi la competiţie – pe care ţi-ai dorit să o câştigi – şi să declari public susţinerea unui contracandidat.
„Cu toţii am asistat la conspiraţia prin care, în cadrul negocierilor dintre PDL şi USL privind polii urbani de dezvoltare, s-a stabilit transformarea Timişoarei într-un soi de periferie a Aradului”, declara, printre altele, candidatul independent la Primăria Timişoarei, Coriolan Gârboni, în manifestul său electoral, „Timişoara înainte de toate!”. Actul ce urma să-i deschidă calea spre inimile şi încrederea timişorenilor şi, potrivit calculelor anteelectorale, drumul spre Primăria oraşului. Brusc, cu doar câteva zile înainte de alegeri, dl Gârboni nu-şi mai doreşte să câştige şi anunţă oficial susţinerea lui Nicolae Robu. Adică, exact a candidatului U.S.L., formaţiune căreia, în manifestul său electoral, îi aducea acuze.
Ce să înţeleagă timişorenii decişi ca, în 10 iunie, să voteze Coriolan Gârboni pentru a depolitiza administraţia şi a corija din relele făcute Timişoarei prin negocieri intra sau transpartinice? Că trebuie să-şi ajute idolul electoral să se bucure de fapt de propria înfrângere – decisă înaintea rezultatelor de la urna de vot – şi să voteze şi ei pentru Nicolae Robu? Că omul pe care îl voiau primar a fost îndemnat sau convins să intre în cursa electorală pe post de lipici – e adevărat, un personaj cu prestanţă în urbe –, între ei, cei care nu mai voiau un primar afiliat niciunui partid, şi exact un edil politic?
O declaraţie oficială a lui Nicolae Robu la surpriza oferită de candida
