Dacă tot ştim dinainte cine o să cîştige alegerile mai peste tot, am început zilele astea discuţii zic eu utile despre viziunea asupra – oraşului – societăţii civile – derapajelor clasei de mijloc care se autogratulează cu epitete precum “progresist”, “civilizat”, “curat” etc. De aceea e Nicuşor Dan un subiect bun, totuşi, şi asta se vede pe multe bloguri.

Norbert Petrovici scrie un articol în care încearcă să ne tempereze avîntul critic. Vi-l recomand, e bun. Însă eu aş sublinia doar atît: normal, eu sînt parte din clasa de mijloc, chiar una care trăieşte miracolul şi privilegiul trăitului din scris. Iar atacurile mele sînt îndreptate împotriva unei clase de mijloc care preferă doar narcotice ieftine cu mesianisme şi mîngîieri morale pe creştet deja periculoase. Nicuşor Dan nu e personal de vină, de vină sînt şi susţinătorii care nu mai ştiu să lucreze decît emoţional. A ajuns un soi de Puric electoral. Ei caută “valori”, viaţa lor e plină de valori şi de înaltă demnitate spre deosebire de restul jegului. Rămîn la părerea că clasa de mijloc nu trebuie lăsată să alunece în imbecilităţi doar pentru că o anumită parte “superioară” se complace în poezii de clasa a patra cu care şi-au cîştigat traiul publicitar sau managerial. Şi încă o dată: tîmpeniile rasiste făcute de primari precum Cherecheş îşi au sursa în astfel de reverii.

Eckstein

Ce şansă istorică s-a pierdut cu Eckstein? Atenţie, urmează un scenariu puţin fantasy sau chiar de-a dreptul enervant pentru unii clujeni verzi. Dar: Eckstein este unul dintre oamenii care au criticat constant UDMR pentru politica prea primitivă centrată etnic; s-a declarat un liberal; a fost consilier al preşedintelui, dar asta nu l-a transformat automat într-un “supus” (poziţia faţă de Roşia Montană).

Ce ar fi avut de făcut la aceste alegeri locale unul dintre cele două partide mari, PDL sau, mult mai potrivit