Unui tip care a cerut colegilor academicieni sa-i numere ouale ii poti atribui calitati deosebite, de natura sa-i trimita inapoi la scoala de lacatusi pe cei care inventeaza sublere.
Este o aparenta. De cand se chinuie dosarele sale penale se ajunga la capat, protagonistul se afla in pielea goala si avem ocazia sa verificam daca indemnul domnului Adrian Nastase nu contine cumva o componenta fantastica.
Cum fiecare episod al necazului s-a consumat in vazul opiniei publice - incepand cu inceperea urmaririi penale, si asta nu e ok - , si tot ce face cel mai performant premier al Romaniei de dupa 1989 este sa se sustraga unui verdict pana cand va opera prescriptia, putem concluziona, fara se gresim, ca nadragii lui Adrian, Nastase Adrian, flutura ca ale tarii steaguri.
Nu are incredere in magistratii lui Traian Basescu, pentru ca au facut ceea ce procurorii lui Amarie nu au indraznit, adica sa-l tulbure. E drept ca nu este nici atat de ipocrit ca altii incat sa afirme ca lasa justitia sa lucreze, dar asta pentru simplul motiv ca nu da ochii cu ea. Amana mereu, gaseste exceptii, urla ca anchetatorii bat campii si in general are comportamentul unui iepure.
Studiile sale juridice si practica europeana l-au invatat ca nu poate fi condamnat pentru fapte inventate, deoarece nu traim in Rusia lui Stalin, dar prin faptul ca nu accepta sa lase un complet de judecata sa se pronunte in termenul legal isi striga vinovatia in fata celora care nu se impiedica de chichite avocatesti.
E drept ca ei nu conteaza la dosar. Dar nici dosarul nu mai conteaza. Doar libertatea sa. De teama ca ar putea ajunge in situatia sa aiba orar la vorbitor isi sacrifica inclusiv barbatia, cea mai mare avere a unui stalp al societatii, intretinator de familie, politician de succes.
Daca nu i-ar fi ingrozitor de frica, aspect pe care nu-
