Filmul The Iron Lady, în care Meryl Streep interpretează rolul fostului premier britanic Margaret Thatcher, nu este un film politic. Mulţi dintre noi ne-am fi aşteptat să fie, dar, de fapt, politica este un subiect cu totul secundar în acest film, care se concentrează pe o temă mult mai puternică în ordinea omenească: bătrîneţea. Cum face faţă un om care, în plină viaţă, a fost foarte puternic, iar acum, la marginea vieţii, se confruntă cu toate cele grele ale bătrîneţii? Cam asta e tema filmului. Altfel, Meryl Streep este excelentă în rol – deşi, dacă îmi iau permisiunea de a fi cîrcotaş, aş zice că ici-colo a jucat mai mult decît ar fi fost cazul, dar trebuie să ne ferim să fim cîrcotaşi, aşa că din toată inima mă alătur şi eu celor care aplaudă în picioare performanţa artistică extraordinară a acestei mari actriţe. Filmul mi-a plăcut, deşi mulţi dintre prietenii mei cinefili s-au declarat dezamagiţi. Dar nu cronica filmului The Iron Lady vreau eu să fac aici, ci cronica personajului politic sau, mai precis, cronica imaginii pe care personajul o are printre politicienii de Dîmboviţa. Căci a fost o vreme cînd, vorba lui Marx, un spectru a bîntuit tabăra dreptei de la noi – era spectrul Doamnei de Fier, alintată de britanicii care o iubesc Lady T. Nu ştiu cum o numesc ceilalţi, care o urăsc, poate la fel de numeroşi ca cei dintîi.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceMargaret Thatcher are, la noi, reputaţia unei doamne dure, de dreapta, foarte de dreapta, rigidă în principiile ei politice, ambiţioasă şi dominatoare. A fost o vreme, acum un an dacă îmi aduc bine aminte, cînd o remarcă a cuiva a generat un subiect de presă pe cît de superficial, pe atît de penibil în finalitatea lui: găsirea unei Margaret Thatcher printre doamnele care fac politică de dreapta la noi. Spuneam că rezultatul a fost penibil, p