În perioada 20–28 mai, Opera Naţională Română din Cluj a organizat primul festival al operelor naţionale. Spectacolele prezentate de instituţia gazdă, dar şi de cele invitate (din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi), se regăsesc în cronica dnei Anca Florea, la rubrica Revelaţiile Euterpei.

În perioada 20–28 mai, Opera Română a organizat, la Cluj, prima ediţie a Festivalului Operelor Naţionale, manifestare de anvergură, deosebit de interesantă şi demnă de apreciat, mai ales în condiţiile în care finanţarea culturii se află în mare suferinţă. Pentru că a aduce producţii şi ansambluri din ţară devine acum o adevărată aventură, pe care managerul Rareş Trifan şi-a asumat-o şi a realizat-o într-o manieră cu totul remarcabilă, programul incluzând şapte reprezentaţii, cărora li s-au alăturat şi alte evenimente atractive. Şi pentru că Opera Română a fost inaugurată în 1920, cu Aida, lucrarea verdiană a inaugurat „serialul“, în regia semnată cândva de Anghel Ionescu-Arbore, cu o scenografie pe cât posibil reîmprospătată, la pupitru aflându-se maestrul Petre Sbârcea, iar în rolurile principale Sorina Munteanu (invitată de la Bucureşti), Andrada Roşu (colaboratoare a aceluiaşi teatru din Capitală), Marius Budoiu şi Oleg Ionese. Un moment aparte a fost proiecţia operei Tosca de Puccini în versiunea de la Covent Garden, cu Angela Gheorghiu în rolul titular, care mă aşteptam să atragă un public mult mai numeros, dar a doua zi pe scenă a urcat ansamblul Operei din Timişoara, oferind Adriana Lecouvreur de Cilea, în regia şi scenografia italianului Mario de Carlo, într-o viziune unanim apreciată încă de la premieră, eleganţa şi fastul decorurilor şi costumelor, dar şi atmosfera creată, tensiunea dramatică, încărcătura trăirilor emoţionale, firescul adesea impresionant, reuşind să entuziasmeze şi de această dată. Şi sub aspect muzical, calitatea şi frumuseţea, uni