În cazurile de mare corupţie unde se dau pedepse de închisoare blânde, cu suspendare, inculpaţii, deşi sunt declaraţi vinovaţi, pot ajunge din nou în funcţiile care au generat sau înlesnit săvârşirea faptelor de corupţie pentru care au fost condamnaţi. Aceste practici româneşti încurajează corupţia, spun specialiştii.

Practica judiciară românească nu descurajează corupţia. Mai mult, o încurajează, deoarece în majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt pedepsele cu închisoarea sunt mici, iar inculpaţii beneficiază de suspendarea executării. În plus, deşi au săvârşit infracţiunile de corupţie din fotoliul înaltei demnităţi publice, pedeapsa cu suspendarea nu-l împiedică pe fostul demnitar să ajungă din nou pe acea funcţie pentru că legislaţia noastră îi permite.

În practica judiciară autohtonă, la pedepsele cu închisoarea date cu suspendare în cazuri de mare corupţie nu există obiceiul de a se da şi pedepse complementare (de interzicere a drepturilor civile de a fi ales/numit, spre exemplu), ci se dau doar pedepse accesorii, care nu se execută, fiind suspendate automat împreună cu pedeapsa principală.

Pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi ar împiedica accederea condamnaţilor definitiv la funcţiile publice pe care le-au deţinut când au săvârşit infracţiunile; în schimb, pedepsele accesorii sunt doar de formă.

Până acum, pentru fapte de mare corupţie pedepsite cu închisoare cu suspendare, la nici una nu s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi.

Expertul anticorupţie Laura Ştefan spune că inexistenţa pedepselor complementare de interzicere a unor drepturi în condamnările cu suspendare încurajează corupţia, în timp ce Alina Ghica, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, susţine că practica e întemeiată pe actuala legislaţie, dar admite că „e de gândit o modificare pentru a nu ma