În era informatizării, analiza unui dosar de credit se bazează pe un maldăr de hârtii solicitate clienţilor şi mai deloc pe verificări electronice. În plus, deşi orice hârtie poate fi falsificată, băncile cer cele mai ridicole lucruri de justificat prin hârtii.

Foarte mulţi dintre noi am trecut prin furcile caudine ale analizei de risc atunci când am vrut să accesăm un credit. Unii dintre noi au depăşit cu greu toate filtrele acestei analize pentru credit, alţii nu. În tot acest proces, probabil că v-aţi întâlnit cu situaţii dincolo de orice închipuire sau din cele mai penibile. Să o luăm pe rând. Pentru istoricul în muncă şi situaţia actuală a unui angajat, există baza de date informatizată Revisal, care include de la începutul lui 2011 şi date despre nivelul salarial.

De ce băncile nu apelează la această bază de date, care fiind informatizată e mult mai relevantă decât orice hârtie adusă de angajat? Reprezentanţii băncilor spun că la nivelul Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) s-a făcut lobby pentru accesul la această bază de date, dar le-a fost refuzat. Şi atunci, se cer în continuare contractul actual de muncă, adeverinţa de salariu şi prăfuita carte de muncă, deşi aceasta din urmă nu mai are nicio valoare ca document oficial.

În locul datelor aduse de client de la Revisal, care includ şi datele de dinaintea lansării Revisal, băncile preferă să sune la angajator pentru a verifica datele din adeverinţa de salariu şi contractul de muncă ale clientului. Dar cine ştie cine răspunde la celălalt capăt, dacă răspunde? Foarte uşor se poate „aranja“ o astfel de convorbire. S-au întâlnit situaţii ieşite din comun, în care un client a fost respins doar pentru că băncii nu i s-a răspuns de către angajator în primele două-trei ore de analiză a dosarului! „În toată lumea, băncile au acces la toate bazele de date electronice, numai la noi nu se