Prima apariţie din acest an – nr. 53 (martie, 2012) – a publicaţiei trimestriale BULETINUL ASOCIAŢIEI BALINT se deschide cu un studiu care atrage în mod deosebit atenţia încă prin titlul său incitant: „Ion Creangă – personalitate afectivă“. Autorul, dr. Mircea Drăgan (medic psihiatru din Ploieşti) abordează aici, cu mult curaj şi acribie, un subiect pe cât de dificil, pe atât de inedit, întrucât – cum remarcă chiar dsa – „despre bolile de care a suferit Ion Creangă şi despre eventuala influenţă pe care au avut-o în opera sa nu s-a scris aproape nimic, spre deosebire de Mihai Eminescu, despre a cărui afecţiune psihiatrică s-a speculat mult“. Întrucât avea la dispoziţie prea puţine documente medicale privitoare la marele humuleştean (căci cele mai multe dintre ele – precum cele referitoare, bunăoară, la concediile medicale solicitate ca învăţător ce era – se aflau în arhiva din Iaşi, care a fost incendiată în timpul războiului), psihiatrul ploieştean a apelat, cu precădere, la amintirile contemporanilor care l-au cunoscut personal pe scriitor, fie că l-au detestat (precum Iacob Negruzzi), fie că l-au apreciat (T. Maiorescu, M. Eminescu şi mulţi alţii). Cu ajutorul acestor scrieri memorialistice, al unor texte biografice, a opiniilor unor critici literari, ba chiar şi al unor pasaje din opera scriitorului, dr. M. Drăgan a reuşit nu doar să definească bolile de care autorul lui Harap Alb a suferit, ci şi să contureze profilul psihic al acestui personaj controversat: un om permanent plin de voie bună, dar iute la mânie, un histrion mâncăcios şi mare băutor, un obez pletoric, probabil diabetic şi posibil subiect al unor crize comiţiale – „o personalitate cu evidente trăsături afective hipertime, asociate unei inteligenţe vii şi unui ascuţit simţ al umorului ţărănesc.“ Pe baza datelor culese, psihiatrul emite mai multe ipoteze cu privire la starea sănătăţii lui I