Interpretarea corectă a creşterii concentraţiei sanguine de amilază se face după determinarea amilazei şi lipazei serice şi a amilazei urinare. Despre cauzele cele mai frecvente ale hiperamilazemiei şi diagnosticul de laborator al acesteia discută dl conf. dr. Manole Cojocaru.

Amilaza este una dintre enzimele multiple produse de pancreas, care ajută la digestia carbohidraţilor. Amilaza ajunge prin canalul pancreatic în duoden. Enzima este produsă şi de alte organe, în special de glandele salivare. Amilaza este, de obicei, prezentă în sânge şi urină în concentraţii scăzute. Când celulele pancreatice sunt lezate (pancreatită) sau când canalul pancreatic este blocat de calcul sau, rareori, de o tumoră, concentraţii crescute de amilază apar în sângele circulant şi urină. Amilaza se determină adeseori în paralel cu lipaza sanguină; ajută diagnosticul şi monitorizarea pancreatitei acute sau cronice, precum şi ale altor tulburări care implică pancreasul. Uneori, se indică determinarea amilazei urinare, ce reflectă nivelul de amilază din sânge. Clearance-ul la creatinină se poate recomanda împreună cu determinarea amilazei urinare, pentru evaluarea funcţiei renale, deoarece funcţia renală scăzută poate să ducă la scăderea clearance-ului amilazei. Niveluri de amilază scăzute în sânge şi urină la un pacient cu simptome de pancreatită indică distrugerea permanentă a celulelor pancreatice care produc amilază. Enzima se prezintă sub forme diferite, denumite izoenzime. Diferite ţesuturi produc dife­rite forme: P-amilaza este amilaza produsă în pancreas, S-amilaza este produsă la nivelul glandelor salivare. În pancreatita acută, amilaza sanguină este adesea crescută de patru-şase ori faţă de valoarea superioară de referinţă. Creş­terea apare la 12–72 de ore după injuria pancreasului şi, în general, rămâne crescută până ce este îndepărtată cauza, apo