Românii nu sunt amatori doar de statistici şi de clasamente, ci şi de formule de start ale echipelor preferate. Un prim 11 ideal în viziunea antrenorului X, constelaţia de vedete a epocii Y sau formaţia tip a colosului Z reprezintă poli de interes pe care orice suporter şi-ar odihni privirea. Şi dacă întrebări precum "Pe cine ar fi trimis Piţurcă din primul minut?" sau "De ce marea competiţie a fost tărâm interzis pentru noi?" vă lasă un gust sălciu, ProSport a cristalizat 11-le imaginar care împrăştie în vestiarul Euro spirit românesc.
E o conexiune menită să scoată în evidenţă calitatea tehnicienilor plecaţi din fotbalul în care patronii îşi vâră coada în fiecare zi. E cârligul care ne agaţă cu o speranţă plăpândă de marile competiţii la nivel de naţională. E o realitate convenabilă nouă dintr-o anumită perspectivă. Responsabili? Tehnicieni precum Mircea Lucescu, Ladislau Bölöni sau Gheorghe Hagi au avut ochi şi intuiţie şi au fost captivaţi de talentul unor jucători uriaşi, când aceştia erau doar studenţi în banca unor echipe de prestigiu.
La fel Dan Petrescu la Wisla sau Marcel Răducanu în Germania. Au luat de mână potenţiale valori şi le-au trecut terenul spre fotbalul mare, deşi în unele cazuri părţile s-au întâlnit doar ca două trenuri într-o gară.
Lucescu, Pirlo, Boloni, CR7, Hagi, ...
Fler sau inspiraţie, cert e că românii au lansat pe orbita fotbalului adevărate rachete. Şi nu-şi arogă merite aiurea! Lui Pirlo îi răsună încă în timpane glasul poruncitor al lui Mircea Lucescu, în timp ce Bölöni a început transfuzia de sânge proaspăt la naţionala României, dar a finalizat-o pe Jose Alvalade. A simţit că pe sub tricourile inscripţionate cu Ronaldo, Quaresma sau Hugo Viana se află talente fantastice şi le-a oferit gir de încredere. La fel cum a făcut-o şi Hagi la Galatasaray cu semi-anonimul pe-atunci Frank Ribery, la fel cum M
